Candva demult, foarte de demult, cineva mi-a spus - in timp ce ma judeca cu sange rece si fara drept la recurs - ca sunt dovada vie ca si cea mai inteligenta persoana poate fi uneori cea mai proasta fiinta de pe pamant. Uff, cuvinte care ucid si care nu se uita... Cum nu eram nici cea mai inteligenta, nici cea mai proasta - ci doar ranita si suferinda - apararea mea a fost atunci la pamant. Nu am avut replica.
Pentru acel cineva am ramas pentru eternitate doar "One of the most intelligent person I have worked with". Restul a ramas pe dinafara sau pe dinauntru, cine stie ... Dar cum lucrurile nerezolvate vin si revin si iarasi revin si tot o sa revina pana ne apucam sa le rezolvam, mai ieri primesc de la altcineva aceleasi cuvinte - "scuza-ma sa-ti spun, dar ai fost tare proasta azi".
Nu stiu cum ne putem gasi scuze pentru cuvinte ucigatoare, nu stiu de ce ne obosim sa ne judecam unii pe altii pentru momente trecatoare, dar totusi ... e timpul sa fiu inteligenta sau proasta si sa imi dau singura replicile salvatoare.
Oare un om inteligent are voie sa ia decizii proaste? Este greseala o dovada de prostie si este prostia intotdeauna o greseala? Cine are dreptul sa decida dc e prostie sau inteligenta si care e momentul in care putem judeca - momentul faptei sau obtinerea rezultatelor ei? Oare inteligenta ne obliga la o viata de roboti gata oricand sa scoatem din nou raspunsul corect? Si daca am gresit raspunsul, suntem buni de reciclare sau ne lasam vanduti la mana a doua?
Oare nu suntem aici ptr a gresi si a invata din greseli?
Candva demult eram proasta fiindca alesesem cu mintea si nu cu sufletul, iar acum sunt proasta fiindca aleg cu inima si nu tin cont de ce zice mintea. Decizia mea gresita sau corecta de atunci demult, a dus ca azi sa fiu aici si nu acolo si sa fiu asa si nu altfel. Pot sa imi regret anumite decizii, dar fara sa stiu cu siguranta pe ce drum ar fi luat-o viata mea atunci si acum.
Deci aviz amatorilor ... nu masurati numarul de neuroni ai unei blonde ci numarati mai bine pasii ei printre alti oameni. Nu ma inchideti in cutii atat de mici, ci mai bine lasati-ma libera prin Vienna cautand-o pe Mitzisor ... cea mai scumpa si simpatica pisicuta din viata mea.
Proasta sau desteapta, fericita sau nefericita, buna sau rea, vesela sau trista - vreau sa merg inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu